Apa caldă de La Țară.
Apa caldă de La Țară.
Era o vară călduroasă în anul acela. Sigur, toate verile sunt călduroase, chiar și La Țară, dar nici nu plouase de vreo lună.
Pentru că ne plac legumele proaspete din grădină, și pentru ca și vecinilor noștri le plac, apă din rețeaua publică abia mai ajungea pentru băut.
Bine, îl bănuim pe Nea Gheorghe, de pe uliță, mai jos, că a irigat castraveții în exces, dar La Țară suntem buni vecini și nu ne certăm pentru atâta lucru.
Am hotărât, deci, să săpăm un puț și sa ne bucurăm roșiile și castraveții, să le arătăm cât de mult ii iubim.
Am chemat specialistul local în găsirea izvoarelor…omul și-a luat două crenguțe de alun (al lui, nu al nostru) și a început a se plimba agale prin curte mormăind ceva și ținându-ne pe toți cu sufletul la gură. După o vreme s-a oprit lângă gard, a zâmbit și ne-a spus: „Aici săpăm, 10 metri și avem apă multă și bună!” L-am crezut, ce era să facem, nu ne pricepem chiar la toate.
O zi mai târziu echipa lucra cu spor, săpând metru după metru, spre apa cea rece și bună… Ceva s-a întâmplat, însă, căci au ieșit grăbiți din groapa de 10 metri, făcându-și cruce și strângând grăbiți sculele. Nedumeriți, l-am întrebat pe meșter care e problema. Ne-a spus, vizibil speriat, doar două cuvinte: „E caldă!” Atunci am înțeles că nu dăduse de un izvor răcoros ci de unul fierbinte…Cum La Țară nu e ca la oraș, unde am auzit că ar exista țevi cu apa caldă pe sub pământ, singura explicație ar fi ca am săpat prea mult și ne-am apropiat de cele necurate…
Am chemat-o imediat pe Baba Floarea, de la două ulițe mai încolo care, la cei 98 de ani ai ei, văzuse multe.
A venit, a privit îngândurată în adâncul gropii, și-a făcut o cruce mare, și a zis: „Ați ajuns unde nu trebuia să ajungeți! Astupați degrabă groapa, aduceți-mi repede un cocoș tânăr, de astă toamnă, o sticlă de țuică de prună și dați fuga și cumpărați o centrală pe lemne de minim 40 de kilowati, cu sau fără gazeificare, plus o instalație solară cu 60 de tuburi vidate. Luați și un rezervor izolat, de minim o mie de litri! ”
Așa grăind Baba, a luat cocoșul tânăr de astă toamnă și sticla de țuică plecând la ale ei.
Noi am făcut întocmai cum ne-a cerut, căci La Țară cuvântul bătrânilor e lege.
Nu știm ce a făcut Baba Floarea cu cocoșul și țuica, dar de atunci avem apa caldă din belșug pentru toată lumea.
Pentru apa rece, desigur, am săpat alt puț, ceva mai la deal. Legumele sunt fericite. La fel și oaspeții noștri.
😊
Pentru că ne plac legumele proaspete din grădină, și pentru ca și vecinilor noștri le plac, apă din rețeaua publică abia mai ajungea pentru băut.
Bine, îl bănuim pe Nea Gheorghe, de pe uliță, mai jos, că a irigat castraveții în exces, dar La Țară suntem buni vecini și nu ne certăm pentru atâta lucru.
Am hotărât, deci, să săpăm un puț și sa ne bucurăm roșiile și castraveții, să le arătăm cât de mult ii iubim.
Am chemat specialistul local în găsirea izvoarelor…omul și-a luat două crenguțe de alun (al lui, nu al nostru) și a început a se plimba agale prin curte mormăind ceva și ținându-ne pe toți cu sufletul la gură. După o vreme s-a oprit lângă gard, a zâmbit și ne-a spus: „Aici săpăm, 10 metri și avem apă multă și bună!” L-am crezut, ce era să facem, nu ne pricepem chiar la toate.
O zi mai târziu echipa lucra cu spor, săpând metru după metru, spre apa cea rece și bună… Ceva s-a întâmplat, însă, căci au ieșit grăbiți din groapa de 10 metri, făcându-și cruce și strângând grăbiți sculele. Nedumeriți, l-am întrebat pe meșter care e problema. Ne-a spus, vizibil speriat, doar două cuvinte: „E caldă!” Atunci am înțeles că nu dăduse de un izvor răcoros ci de unul fierbinte…Cum La Țară nu e ca la oraș, unde am auzit că ar exista țevi cu apa caldă pe sub pământ, singura explicație ar fi ca am săpat prea mult și ne-am apropiat de cele necurate…
Am chemat-o imediat pe Baba Floarea, de la două ulițe mai încolo care, la cei 98 de ani ai ei, văzuse multe.
A venit, a privit îngândurată în adâncul gropii, și-a făcut o cruce mare, și a zis: „Ați ajuns unde nu trebuia să ajungeți! Astupați degrabă groapa, aduceți-mi repede un cocoș tânăr, de astă toamnă, o sticlă de țuică de prună și dați fuga și cumpărați o centrală pe lemne de minim 40 de kilowati, cu sau fără gazeificare, plus o instalație solară cu 60 de tuburi vidate. Luați și un rezervor izolat, de minim o mie de litri! ”
Așa grăind Baba, a luat cocoșul tânăr de astă toamnă și sticla de țuică plecând la ale ei.
Noi am făcut întocmai cum ne-a cerut, căci La Țară cuvântul bătrânilor e lege.
Nu știm ce a făcut Baba Floarea cu cocoșul și țuica, dar de atunci avem apa caldă din belșug pentru toată lumea.
Pentru apa rece, desigur, am săpat alt puț, ceva mai la deal. Legumele sunt fericite. La fel și oaspeții noștri.
😊